Despre femeie
Gustoasă ironie – sau poate chiar înclinație spre egocentrism – în încercarea de prezentare a femeii din perspectiva celei care împarte aceleași atribute, trupești și sufletești, mai mult sau mai puțin, cu obiectul discuției. Spun încercare pentru că nu se cuvine să afirm răspicat faptul că cele ce urmează descriu adevărul ori că se încadrează în vreun fel în vreo etimologie clară. Nicidecum. Avertizez cititorul că aria discuției este pe cât de extinsă pe atât de înaltă în verticalitate, răspândită, multiplicată, suprapusă indecis… citește mai mult
Despre prostie
Pentru a evita intrarea în tot soiul de polemici în jurul situației prostiei propun a începe cu o foiță din dicționar. N-aveți frică, oferim instrucțiuni complete de căutare a foiței cu pricina. Mai întâi, trecând peste faza de negare, mai devreme sau mai târziu trageți aer în piept și acceptați că undeva, ascuns prin spatele bibliotecii sau acoperit cu praf pe vreun dulap dețineți și dumneavoastră, ca toate celelalte specimene cu care împărțiți trăsături de bază, un dictionar (o carte groasă, de obicei având rolul de a depozita frunze sau alte materiale de natură florală spre a păstra o amintire presată). În cazul în care nu îl găsiți imediat, un indiciu ce poate vă inspiră: literele D, E, X se află de obicei pe copertă, având dimensiunile potrivite pentru a putea fi identificate de la o poștă… citește mai mult
Arta ca revelație și metamorfoză a realității în perioada renașterii
De multe ori, ochiul uman se constituie sub forma unui mecanism de o încăpățânare aparte. El vede doar ce vrea să vadă: o realitate încadrată într-un tipar, de altfel destul de îngust, al lumii în care trupul, la care acesta – ochiul – este atașat, trăiește zi după zi. Astfel, în puținul timp în care ochiul este cu adevărat deschis, el poate percepe (și reține) imagini simple, monotone, repetate, încadrate într-o rutină, imagini cu care nu se hrănește îndeajuns pentru a putea fi vorba de „artă” nici chiar în sensul cel mai banal al cuvântului. Cu atât mai puțin, nu se poate aduce încă în discuție artă ca obiect al revelației întrucât pentru a putea sugera ideea de revelație ochiul are nevoie de capacitatea de a descoperi un fenomen neobservat, or teoria exprimată mai sus susține tocmai… citește mai mult
Plimbare într-o pagină (în carantină)
Lipsa de mișcare după o zi în carantină poate avea consecințe serioase asupra sănătății tale, dragă. Știu. Mi se tot spun idei zilele astea, eu le ascult – ele nu sunt doar ale lor. Știu. Crezi că nu știu? Știu mai multe decât crezi. Vino cu mine la o plimbare, hai să povestim. Despre ce? Despre singura idee originală care ne-a mai rămas, despre singurul lucru care ne e alături zilele astea. Uite, despre imaginea ce se reflectă în oglindă, despre tine, despre mine. Până la urmă suntem tot ce avem acum. Ne suntem aproape. Poate prea aproape: atât de aproape încât ce uită să-mi spună ei e că, în apropierea asta de tine, da, ajungi să te cunoști, dar nu să te și înțelegi… citește mai mult
În România nimeni nu te ajută dacă ești dependent de „țacane”
Când eram copil, la fiecare două străzi din orice oraș din România exista câte o brutărie. Astăzi, pe aproape fiecare stradă, răsar, viu colorate și de diferite dimensiuni, săli de jocuri de noroc și case de pariuri. Sălile de jocuri au devenit omniprezente în România, de la deschiderea primei săli mari de jocuri din București, în primăvara anului 1990, la câteva luni după Revoluție. În 2019 funcționau 77.913 aparate de jocuri de noroc în România, iar numărul lor a crescut constant. Instituția care autorizează, controlează și monitorizează întreaga industrie este Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), aflată în subordinea Guvernului… citește mai mult
Mică doză de frumos
În expresia lui imediată și frapantă, ca splendoare, ca strălucire exuberantă sau discretă, frumosul este armonie. Din această perspectivă, sentimentul frumosului ar putea fi definit drept tentația perfecțiunii, atracția sau chemarea către intuirea sau realizarea plenară a virtualităților desăvârșitului. Dar perfecțiunea se constituie cel mai adesea ca un absolut, arareori sau chiar imposibil de atins. Cu toate acestea… citește mai mult
România în care aș vrea să trăiesc
Absurd, dacă mă întrebați pe mine, conceptul de a-ți imagina o Românie după bunul plac, dar a refuza sau a ignora truda muncii, crearea ideilor care ar putea într-adevăr produce o schimbare. Un exercițiu de imaginație, o pauză de la rutina degenerată în haosul lumii amenințate de monștrii realității, presupun, totuși, că nu strică nimănui. În fond, la ce bună mintea dacă nu o lăsăm adesea să zburde dezlănțuită pe meleaguri chiar așa îndepărtate precum imaginile unei românii care să nu provoace (Ro)MÂNIE între gânduri… citește mai mult
