În drum spre poarta înaltă a Parcului Etnografic ne întrebăm: de ce venim la Jazz in the Park? Venim pentru experiențe, pentru muzică, pentru câinii ce se bucură alături de oameni, pentru alpaca ce gustă și ea câte ceva din festival, un fir de iarbă, un acord de chitară? Poate venim tocmai pentru că „aici, la Cluj, la Jazz in the Park, e sinteza, contopirea spațiului carpato-danubiano-pontic de jazz”, după cum spuneau ieri cei de la JazzQuarters Trio?
În realitate cred că venim pentru oameni. Venim pentru noi. Să ne ascultăm puțin mai atent, să ne iubim puțin mai tare, să ne simțim bine.
Energie și dans cu Pantaloons
A doua zi începe energic, cu zâmbet și dorință de mișcare. În inima festivalului, sus pe deal, parcă soarele care umple de raze Parcul Etnografic nu se mai simte atât de fierbinte și putem respira aerul proaspăt. Pantaloons reușesc să ridice la dans publicul care stă la umbră și Hill Stage se înalță odată cu notele ce aleargă libere din saxofon. Fără să ne dăm seama, ne unim toți în aceeași mișcare și simțim. Simțim ritmul, simțim energia bună, o primim și o dăm mai departe. Dacă la trup ne mișcăm diferit, aici, acum, sufletele se unesc într-unul singur. Și iubim. Iubim muzica, iubim viața. „Love everyone, love yourself!” ne transmite și trioul în timpul concertului – o aducere aminte, în caz că ne-am prins în goana timpului și am uitat să ne dăm timp să mai și stăm, să ascultăm, să iubim.
Citește mai mult pe jazzinthepark.ro.
Leave a Reply