În culise. O după-amiază cu actorii din „Îmblânzirea scorpiei”, de la Teatrul Național din Cluj-Napoca. „Un spectacol e fragil după ce e gata”

Pe scenă, cinci actrițe stau într-un cerc. Una dintre ele se mișcă lăsând să iasă la iveală un copilaș. Puiul de om înaintează de-a bușilea pe lemnul negru al scenei. Îi fac cu mâna, iar el, cu zâmbetul până la urechi, îmi răspunde la salut. Aflu că e prima oară când face asta, iar bucuria pe care o simt femeile din jurul său e atât de spontană, de sinceră, încât mă bucur și eu cu ele. 

Când spunem teatru, ne gândim la multe lucruri. Ne gândim la emoții, la comedii și drame, la actori și spectatori, la râsete și lacrimi sau – de ce nu – la o oarecare eleganță pe care o asociem ipostazei de spectator.

Teatrul românesc de astăzi reușește totuși să sublinieze probleme ale societății actuale integrate în piese clasice, devine o interacțiune cu publicul, îl implică activ, se așteaptă de la el să reacționeze și se mulează după reacțiile sale. Dar ca această relație să poată avea loc, e nevoie de multă muncă, repetiții, pregătiri pe care, noi ca simpli spectatori, nu le observăm, ba nici măcar nu ni le închipuim. 

Citește mai mult pe pressone.ro.