Despre prostie

De la: un prost
Pentru: un confrate

Pentru a evita intrarea în tot soiul de polemici în jurul situației prostiei propun a începe cu o foiță din dicționar. N-aveți frică, oferim instrucțiuni complete de căutare a foiței cu pricina. Mai întâi, trecând peste faza de negare,  mai devreme sau mai târziu trageți aer în piept și acceptați că undeva, ascuns prin spatele bibliotecii sau acoperit cu praf pe vreun dulap dețineți și dumneavoastră, ca toate celelalte specimene cu care împărțiți trăsături de bază, un dictionar (o carte groasă, de obicei având rolul de a depozita frunze sau alte materiale de natură florală spre a păstra o amintire presată). În cazul în care nu îl găsiți imediat, un indiciu ce poate vă inspiră: literele D, E, X se află de obicei pe copertă, având dimensiunile potrivite pentru a putea fi identificate de la o poștă.

Odată identificat și extras cu grijă din bibliotecă/recuperat din Dumnezeu-știe-ce locșor unde îndeplinea dracu-știe-ce rol de organ de presat flori recomandăm a se deschide la litera P. Deși este destul de ușor de găsit, de dragul jocului vom oferi câteva indicații: pentru amatorii limbajului licențios sunt câteva cuvinte care trec prin minte sau se plimbă pe garduri, ziduri, dar care, din motive de cenzură, nu vor fi reproduse; iar pentru pensionarii amatori de publicitate este ușor de identificat semnul canalului de știri preferat (Pro TV). Având toate acestea lămurite, revenim la prostie.

Conform dicționarului prostia este starea omului prost, definiție ce ne trimite câteva rânduri mai sus, la definiția prostului.

Prost, proastă = om lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte, nătărău, nerod, tont, prostănac, naiv, credul, ignorant, lipsit de rafinament, simplu, neevoluat, de condiție modestă, om de rând, comun, de calitate inferioară, lipsit de valoare, neplăcut, nenorocit, nepriceput.

Ironic este a da prostului dreptul de a se căuta singur în dicționar, a-și vedea definiția înșirată în mai puțin de jumătate de sfert de pagină – tot sensul existenței lui în câteva rânduri pe o foiță. Prea ușor să descopere cine e! Cum rămâne cu noi ceilalți care caută un răspuns la întrebarea cine sunt? o viață întreagă și nu-l găsesc pe o pagină în dicționar? Prostului îi este dat totul în palmă – i se face viața mai ușoară.

Apoi, mai e o problematică ce creează dezbatere intensă. Omul care nu e prost e opusului lui, or antonimul lui prost e deștept; cel puțin așa suntem toți învățați în clasele primare. Prin urmare, dacă nu ești prost ești opusul celor menționate în definiția de mai sus, deci nu ai nevoie să cauți definiția prostului în dicționar. Dar dacă o cauți… ce se întâmplă atunci? Ori, mai mult, dacă vrei să cauți definiția deșteptului? Dacă o cauți și nu te regăsești în ea: ești automat prost? Știi și tu că nu – doar ai o judecată: îți dai seama că nu sunt doar două variante, că omul, cel mai complex mecanism făcut de Dumnezeu nu poate fi încadrat într-una din cele două tabere – nu avem proștii la stânga, deștepții la dreapta, vă rog. Știi asta. Dar atunci… ce avem?

Dacă deșteptul ziceam că judecă și își dă seama că nu avem acea împărțire strictă, prostul inițial, cel condamnat la definiția de om fără judecată e pur și simplu de acord cu împărțirea convenită? Face voluntar, no questions asked, un pas la stânga? Și rămâne acolo? Nu. Sau dacă se întâmplă astfel, puțini sunt cei care rămân acolo. Iar aceasta ne aduce la afirmația „sunt puțini proști în lume”. Aici orice român care se respectă face o pauză, cu efect dramatic bineînțeles, amplificând proporțiile supranaturale ale tezei filosofice enunțate, doar pentru ca apoi să râdă cu poftă.

Acestea sunt doar puținele din tipul de polemici pe care încercam să le evităm, dar care după cum am demonstrat sunt inevitabile dacă abordăm problematica utilizând dicționarul. 

Ei bine, se pare că puteți să îl puneți la loc de unde l-ați scos, nu uitați florile, puneți înapoi și praful și să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic. În fond, de ce să ne ocupăm memoria – și așa puțină – cu trebușoare inutile?

1

Definiții din alte surse par a fi de mare ajutor atunci când prostul se încăpățânează.

De vreme ce dicționarul nu ne-a fost de folos, o colecție de alte surse ne-ar putea oferi o prefață la ceea ce înseamnă prostia. Spre exemplu:

• „Prostia e incapacitatea de a te lua peste picior” Paul Valery
• „Încăpățânarea și fierbințeala opiniei – iată cea mai sigură probă de prostie” Montaigne
• Sau simplu: „Omul e prost. Fenomenal de prost!” Dostoievski
• Sau câteva definiții gustoase de prin scrisorile lui Caragiale: „Pentru prost, lucrurile nu sunt afirmări fatale, al căror înțeles omul trebuie să-l caute; ci întrebări ingenioase, la care el e dator, pentru demnitatea lui, să răspundă cât se poate mai pe negânditele spre a epata pe alții”
• „El, prostul! El este totul! El este buricul universului!”
• „Prostul nu știe că e prost. Ca să-ți dai seama că ești prost, trebuie să fii inteligent.” Lucian Boia

Aceasta din urmă poate reprezenta o posibilă concluzie la toate bla-bla-urile înșirate metodic înainte.

Plecând de la faptul că prostul nu știe că e prost întroducem în tiparul prostului omul care crede că știe toate celelalte, omul prea mândru, omul care se crede superior, buricul pământului, centrul tuturor.

Așadar, prostul acționează pentru el și numai el, cu ce știe el mai bine, ceea ce poate fi fatal pentru cei din imediata lui realitate dacă prostia lor nu este sincronizată cu prostia prostului mai mare. Prin urmare, pentru a obține rezultate, tipurile sau gradele de prostie ale celor implicați trebuie să se încadreze în același interval și este de preferat să nu existe vreun „deștept” care să se împotrivească celorlalți. Astfel și numai astfel se poate duce la bun sfârșit o activitate. 

Succesul prostului îi furnizează energia necesară pentru inițierea altor activități similare. Cu alte cuvinte proștii încurajând alți proști fac lucrurile să se întâmple! Nivelul calitativ la care se află rezultatele acțiunilor lor este de discutat poate în altă conjunctură.

2

Prostia nu e niciodată o problemă pe care și-o pun cei proști, ei fiind în necunoștință de cauză a propriei condiții. Automat, prostia devine o problemă a omului inteligent. Doar el e acum capabil să observe prostia, să o delimiteze de restul stărilor, să o studieze, ajungând să pălăvrăgească zile-n șir pe acest subiect.

Pentru o stare ce ar trebui eliminată, cum spun mulți, prostia devine laitmotivul generației noastre, un subiect de discuție controversat, iar în lipsa unei definiții universal acceptate poate duce la nebunie. Cu alte cuvinte, în căutarea unui sens al prostiei îți poți pierde mințile. Delicioasă alegorie!

3

Să ne concentrăm puțin pe prostul ca om simplu, comun. 

Când ne naștem toți suntem simpli, altfel spus, proști. Dar tocmai aici intervine conștiința care nu ne poate permite o astfel de afirmație. Copilul nu este prost, deși este om simplu. La începuturile vieții nu ai cum să descri altfel decât comun, simplu, dar asta nu înseamnă că e și prost. Cu toate astea termenul de prost, alături de srigările „băi, prostule!” sunt cel mai des întâlnite în vocabularul copilului. Or acesta este departe de a fi prost întrucât este în perioada de formare… sau este aceasta doar o explicație comodă, ce ascunde faptul dezamăgitor că toți am fost proști în copilărie?

4

„Prostule!”

„Mi-ai luat cuvintele din gură!”

A fi prost e cea mai comună insultă. Dar prostia nu are nimic de-a face cu jignirile. Sau cel puțin, nu ar trebui…

Să fim sinceri. Prostul e fericit! Nu-și face atâtea griji, nu e mereu stresat ca voi ceilalți, știe ce vrea și face ce trebuie pentru a obține ce vrea. Nu-și bate capul.

Asta e o versiune a omului prost – o versiune pe care eu personal o prefer și mă amuz ori de câte ori o atribui cunoscuților. Altă versiune ar fi cea a prostului care face din ceva simplu ceva complicat; care ia un lucru simplu și îi găsește întrebări unde sunt doar răspunsuri. În cazul acesta ne confruntăm cu așa-zisul caz al prostului modern.

Orice versiune ai fi, cert e că nu ar trebui să te descurajezi. Generații întregi au trecut prin ce treci tu acum. Istoria ne învață că proștii sunt acceptați ușor și o duc bine. Așadar, bucură-te de viață, prostule!