Absurd, dac\u0103 m\u0103 \u00eentreba\u021bi pe mine, conceptul de a-\u021bi imagina o Rom\u00e2nie dup\u0103 bunul plac, dar a refuza sau a ignora truda muncii, crearea ideilor care ar putea \u00eentr-adev\u0103r produce o schimbare. Un exerci\u021biu de imagina\u021bie, o pauz\u0103 de la rutina degenerat\u0103 \u00een haosul lumii amenin\u021bate de mon\u0219trii realit\u0103\u021bii, presupun, totu\u0219i, c\u0103 nu stric\u0103 nim\u0103nui. \u00cen fond, la ce bun\u0103 mintea dac\u0103 nu o l\u0103s\u0103m adesea s\u0103 zburde dezl\u0103n\u021buit\u0103 pe meleaguri chiar a\u0219a \u00eendep\u0103rtate precum imaginile unei Rom\u00e2nii care s\u0103 nu provoace (Ro)M\u00c2NIE \u00eentre g\u00e2nduri.<\/p>\n\n\n\n
E drept, astfel de \u00eenchipuiri pot aduce iluzia unui poten\u021bial succes, speran\u021ba unei puteri, peste con\u0219tiin\u021ba noastr\u0103 modest\u0103, care ne ascult\u0103 ne va cru\u021ba soarta. Dar, simultan manifestat\u0103 e frustrarea \u00eent\u00e2mpinat\u0103 odat\u0103 cu revenirea cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt din contextul idilic al anagramei \u201eom \u00een Rai\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Persecutori ai idealului de afirmare, adep\u021bi ai cuvintelor, formul\u0103rilor pompoase printre voi m\u0103 \u00eencadrez, umil, \u0219i eu, a\u0219adar n-ave\u021bi grij\u0103, suntem to\u021bi \u00een aceea\u0219i oal\u0103. \u0218i pe bun\u0103 dreptate fierbem! Pute\u021bi s\u0103 o numi\u021bi cum v\u0103 cade dumneavoastr\u0103 bine, Rom\u00e2nia tot \u021b\u0103ri\u0219oar\u0103 r\u0103m\u00e2ne, neschimbat\u0103 sau schimbat\u0103 \u00een mai r\u0103u<\/em>, presupun\u00e2nd c\u0103 treptele dezam\u0103girii coboar\u0103 \u00eentr-at\u00e2t.<\/p>\n\n\n\n Oferindu-mi un moment de respiro am con\u0219tientizat c\u0103 adrenalina ce m-a cuprins se prea poate s\u0103 m\u0103 fi \u00eempins involuntar \u00een zona exager\u0103rii. \u00cemi cer iertare, la g\u00e2ndul c\u0103 Rom\u00e2nia, \u021bara mea \u0219i a dumneavoastr\u0103, ar putea cobor\u00ee pe treptele iadului, m-am cutremurat sincer \u0219i mi-e imposibil de a-mi scutura din creier o idee. La urma urmei dac\u0103-n iad e ca-n Ibiza<\/em> de ce nu ne-am accepta noi soarta \u00eenspre speran\u021ba unei eventuale evolu\u021bii spre pl\u0103cere<\/em> dac\u0103 nu spre corectitudine.<\/p>\n\n\n\n R\u0103spunsul a venit fulger\u0103tor, instantaneu. De ce? Pentru c\u0103 a\u0219a e rom\u00e2nul. \u00cei place s\u0103 filozofeze pe lipsa unui fond. \u00cen lipsa unui consens, rom\u00e2nul \u00ee\u0219i continu\u0103 existen\u021ba f\u0103r\u0103 sens, dar tr\u0103ie\u0219te OK. Nu bine, nu r\u0103u: o linie intermediar\u0103, de plutire, prin evitarea mi\u0219eleasc\u0103 a nereu\u0219itei, dar asezonat\u0103 cu o constant\u0103 pl\u00e2ngere \u00eempotriva sistemului. M-a\u021bi contrazice? Uita\u021bi c\u0103 buna noastr\u0103 societate v\u0103 permite, v\u0103 ofer\u0103 acest drept pe tav\u0103: contrazice\u021bi-m\u0103 cu patos. Binevoi\u021bi, totu\u0219i, a p\u0103stra bunul sim\u021b cu voi \u0219i orgoliul acas\u0103, nu viceversa. Nu e cu putin\u021b\u0103? Ei, vede\u021bi – \u00een asta const\u0103 problema \u021b\u0103ri\u0219oarei.<\/p>\n\n\n\n Simt c\u0103 m\u0103 lungesc cu vorbele \u0219i \u00eemi displace teribil. Voi presupune, \u00eens\u0103, c\u0103 v-a\u021bi asumat atunci c\u00e2nd a\u021bi deschis subiectul pentru c\u0103 odat\u0103 cu el a\u021bi deschis \u0219i o existen\u021b\u0103 mediocr\u0103 plin\u0103 de observa\u021bii, mai mult sau mai pu\u021bin fondate, mai mult sau mai pu\u021bin relevante, dar oneste \u0219i personale. Permite\u021bi-mi s\u0103 m\u0103 desf\u0103\u0219or \u00een fa\u021ba dumneavoastr\u0103 \u0219i nota\u021bi injuriile pe un bilet, s\u0103 nu uita\u021bi a mi le adresa la final.<\/p>\n\n\n\n A dori ceva, defini\u021bia \u00eens\u0103\u0219i a actului dorin\u021bei se schimb\u0103 mai repede dec\u00e2t vremea \u00een Bra\u0219ov din ultimele zile. Pentru un copil, o dorin\u021b\u0103 se na\u0219te din nimic sau dintr-un stimul extern ce induce o stare de agita\u021bie marcat\u0103 de un crescendo continuu, poate necontrolat, dar calmat \u00een momentul ob\u021binerii unui rezultat. Pentru mintea adolescentin\u0103 defini\u021bia aceasta se poate schimba radical, atenua, ad\u0103ug\u00e2nd c\u00e2teva clauze laterale (\u00een sensul \u00een care nu este cap\u0103t de \u021bar\u0103<\/em> dac\u0103 dorin\u021ba nu se materializeaz\u0103) sau se poate men\u021bine, de\u0219i sper din suflet c\u0103 nu este cazul cititorilor mei. Apoi este cazul adul\u021bilor ce viseaz\u0103 la dorin\u021bele lor \u0219tiind c\u0103 nu le pot \u00eemplini f\u0103r\u0103 un efort fie el c\u00e2t de mic sau cel al persoanelor experimentate, trecute prin via\u021b\u0103 care \u00ee\u0219i doresc lucruri de dragul de a se sim\u021bi din nou tineri.<\/p>\n\n\n\n Apoi sunt eu; eu – un nimeni care vrea totul, care \u0219tie c\u0103 nu poate avea totul \u0219i este mare Dumnezeu dac\u0103 \u00eei este \u00eeng\u0103duit a avea pu\u021bin din tot, dar care mai \u0219tie \u0219i c\u0103 a te opri din dorit echivaleaz\u0103 cu o moarte a sufletului. Dorin\u021ba \u021bine de visare, de speran\u021b\u0103, or speran\u021ba este pilonul existen\u021bei \u00een aceast\u0103 \u021b\u0103ri\u0219oar\u0103. <\/p>\n\n\n\n O Rom\u00e2nie \u00een care a\u0219 vrea s\u0103 tr\u0103iesc eu e o Rom\u00e2nie \u00een care speran\u021ba nu moare, dar nici nu este p\u0103strat\u0103 \u00eenchis\u0103 sau pe vreun piedestal, drept plan de rezerv\u0103. Vreau o speran\u021b\u0103 c\u0103reia s\u0103-i fie spart\u0103 sticla de protec\u021bie, o speran\u021b\u0103 trecut\u0103 prin \u00eencerc\u0103ri de restabilire a unui oarecare echilibru, o speran\u021b\u0103 muncit\u0103, o speran\u021b\u0103 ce s\u0103 nu se dezic\u0103 de cele afirmate, o speran\u021b\u0103 murdar\u0103 care s\u0103 caute prin foc o sc\u0103pare curat\u0103 din ghearele \u201esistemului defect\u201d.<\/p>\n\n\n\n Primul g\u00e2nd trezit la formularea \u201evreau o \u021bar\u0103\u2026\u201d a fost \u201eVreau o \u021bar\u0103 ca afar\u0103\/ S\u0103 nu m\u0103 trag\u0103 nimeni pe sfoar\u0103\u201d. Melodia celor de la Vunk, ce cuprinde aceste versuri a fost scris\u0103 acum 10 ani, iar ce a\u0219 fi vrut s\u0103 \u0219tiu ar fi fost c\u0103 lucrurile s-au schimbat. Dar din p\u0103cate nu s-a schimbat nimic \u0219i mul\u021bi se identific\u0103 cu aceste versuri sau cu cele ale lui Tudor Chiril\u0103 din \u201eDeclar pierdut\u0103 \u021bara\u201d scris\u0103 acum opt ani.<\/p>\n\n\n\n Dar l\u0103s\u00e2nd aceste frustr\u0103ri pe un plan secundar, Rom\u00e2nia \u00een care a\u0219 vrea s\u0103 tr\u0103iesc e tot asta. Eu nu vreau o \u021bar\u0103 ca afar\u0103, eu sunt un om simplu care r\u00e2de la soare \u0219i se bucura de frumuse\u021bea naturii. E adev\u0103rat, a\u0219 vrea s\u0103 p\u0103str\u0103m natura frumoas\u0103, a\u0219a cum e, ca s\u0103 m\u0103 pot bucura \u00een continuare \u0219i, da, ar fi dr\u0103gu\u021b, s\u0103 ac\u021bion\u0103m spre \u00eencetinirea schimb\u0103rilor climatice, \u00eenc\u0103lzirea global\u0103 ca s\u0103 pot r\u00e2de la soare vara, c\u00e2nd e normal s\u0103 fie \u00een \u00eenaltul cerului, f\u0103r\u0103 a m\u0103 \u00eengrijora c\u0103 poate va ninge \u00een urm\u0103toarele clipe. Ar fi dr\u0103gu\u021b.<\/p>\n\n\n\n \u00cens\u0103 mai \u0219tiu c\u0103 e absurd s\u0103 spun c\u0103 vreau s\u0103 plec. Aici \u00eemi sunt familia, casa, prietenii, r\u0103d\u0103cinile, amintirile. Dac\u0103 a\u0219 pleca, tot m-a\u0219 \u00eentoarce. M-ar durea inima s\u0103 uit cei mai frumo\u0219i ani din cauza unui sistem \u0219chiop, a unui timp pierdut c\u00e2teodat\u0103 sau a unei crize de nervi la \u00eent\u00e2rzierea autobuzului.<\/p>\n\n\n\n Ce vreau eu e s\u0103 tr\u0103iesc \u00eentr-o Patrie, una f\u0103r\u0103 \u0219oimi, dar o patrie a mea. \u0218i nicic\u00e2nd n-a\u0219 \u00eencerca s\u0103-mi fac din alt\u0103 \u021bar\u0103 o patrie, pentru c\u0103 \u0219tiu c\u0103 nereu\u0219ita ar sta dup\u0103 col\u021b, a\u0219tept\u00e2ndu-m\u0103 \u0219i spun\u00e2ndu-mi s\u0103 merg unde e cald – s\u0103 merg acas\u0103. <\/p>\n\n\n\n De dragul vostru, de dragul exerci\u021biului de imagina\u021bie a\u0219 putea \u00eencerca s\u0103 descriu \u021bara minunilor \u00een care a\u0219 vrea s\u0103 tr\u0103iesc, dar \u021bara asta, oric\u00e2t de minunat\u0103 ar fi, n-ar fi Rom\u00e2nia dec\u00e2t dac\u0103 ne-am ridica \u0219i am \u00eenv\u00e2rti noi roata spre schimbarea \u00een mai bine<\/em>. Pare-mi-se, \u00eens\u0103, c\u0103 roata e \u00een\u021bepenit\u0103 de ceva timp, a\u0219adar aduce\u021bi, scumpii, dragii, iubi\u021bii mei, ulei s-o ungem, s\u0103 ne alin\u0103m durerile \u00eempreun\u0103, s\u0103 schimb\u0103m ceva. Pentru c\u0103 dac\u0103 e ceva ce vreau cu adev\u0103rat, aceasta este: o Rom\u00e2nie unde to\u021bi vrem ceva mai bun, dar \u0219i facem s\u0103 ne fie mai bine, \u00eempreun\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Absurd, dac\u0103 m\u0103 \u00eentreba\u021bi pe mine, conceptul de a-\u021bi imagina o Rom\u00e2nie dup\u0103 bunul plac, dar a refuza sau a ignora truda muncii, crearea ideilor care ar putea \u00eentr-adev\u0103r produce o schimbare. Un exerci\u021biu de imagina\u021bie, o pauz\u0103 de la rutina degenerat\u0103 \u00een haosul lumii amenin\u021bate de mon\u0219trii realit\u0103\u021bii, presupun, totu\u0219i, c\u0103 nu stric\u0103 nim\u0103nui. […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":185,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[6],"tags":[34,32,33,31],"class_list":["post-184","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-eseu","tag-efort-comun","tag-o-tara-ca-afara","tag-patriotism","tag-romania"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/184","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=184"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/184\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":274,"href":"https:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/184\/revisions\/274"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media\/185"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=184"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=184"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=184"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}