{"id":96,"date":"2022-11-21T00:50:02","date_gmt":"2022-11-21T00:50:02","guid":{"rendered":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/?p=96"},"modified":"2022-11-24T19:21:36","modified_gmt":"2022-11-24T19:21:36","slug":"plimbare-intr-o-pagina","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/2022\/11\/21\/plimbare-intr-o-pagina\/","title":{"rendered":"Plimbare \u00eentr-o pagin\u0103"},"content":{"rendered":"\n

Azi <\/strong><\/p>\n\n\n\n

Lipsa de mi\u0219care dup\u0103 o zi \u00een carantin\u0103 poate avea consecin\u021be serioase asupra s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii tale, drag\u0103.<\/em> \u0218tiu. Mi se tot spun idei zilele astea, eu le ascult \u2013 ele nu sunt doar ale lor. \u0218tiu. Crezi c\u0103 nu \u0219tiu? \u0218tiu mai multe dec\u00e2t crezi. Vino cu mine la o plimbare, hai s\u0103 povestim. Despre ce? Despre singura idee original\u0103 care ne-a mai r\u0103mas, despre singurul lucru care ne e al\u0103turi zilele astea. Uite, despre imaginea ce se reflect\u0103 \u00een oglind\u0103, despre tine, despre mine. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 suntem tot ce avem acum. Ne suntem aproape. Poate prea aproape: at\u00e2t de aproape \u00eenc\u00e2t ce uit\u0103 s\u0103-mi spun\u0103 ei e c\u0103, \u00een apropierea asta de tine, da, ajungi s\u0103 te cuno\u0219ti, dar nu s\u0103 te \u0219i \u00een\u021belegi. <\/p>\n\n\n\n

Bine, vin la o plimbare. O lu\u0103m pe jos?<\/p>\n\n\n\n

Sigur. R\u00e2nje\u0219ti?<\/p>\n\n\n\n

Nu o s\u0103 ajungem prea departe. Ai declara\u021bia?<\/p>\n\n\n\n

E cea de ieri. Sau poate de s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103. Trecut\u0103. Ce zi e azi?<\/p>\n\n\n\n

Joi… (Era luni). Te \u00eencal\u021bi?<\/p>\n\n\n\n

Ce pantofi sunt potrivi\u021bi pentru o plimbare \u00eentr-o pagin\u0103?<\/p>\n\n\n\n

???<\/p>\n\n\n\n

Papucii de cas\u0103 sunt buni \u2013 cred. C\u00e2\u021bi pa\u0219i \u00eencap \u00eentr-o pagin\u0103? \u0218i cum \u0219tii c\u00e2nd ajungi prea departe? S\u0103 m\u0103 scuzi dac\u0103 \u00eentrec limita, nu am ie\u0219it din cas\u0103 de ceva timp, aproape am uitat cum func\u021bioneaz\u0103. \u00cent\u00e2i inspiri, dar apoi? \u00cemi simt aerul \u0103sta \u00eencins \u00een pl\u0103m\u00e2ni \u0219i m\u0103 apuc\u0103 teama. Teama \u0219i dorul de mare. Du-m\u0103 la mare.<\/p>\n\n\n\n

E ilegal, nu? S\u0103 te plimbi a\u0219a printr-o pagin\u0103, \u00eei (\u00een)calci intimitatea. E oare posibil s\u0103 fie cuvintele urmele pa\u0219ilor mei? Dar ai t\u0103i? Hei! Unde e\u0219ti? Ai plecat deja? \u021ai-ai scris povestea deja. Nu, nu, e ok, \u00een\u021beleg, nu trebuie s\u0103-mi spui cine e\u0219ti. Te-ai g\u0103sit, asta e cel mai important. Nu trebuie s\u0103-mi spui nici unde. \u0218tiu deja. La mare, nu-i a\u0219a? Ha! Te-am prins! Te-ai uitat \u00een apa m\u0103rii \u0219i \u2013 inevitabil \u2013 ecce homo! R\u00e2ndul meu.<\/p>\n\n\n\n

E mai dificil dec\u00e2t \u00eemi \u00eenchipuisem. Cumva, toate valurile astea nu vor s\u0103 se opreasc\u0103 \u0219i nu m\u0103 las\u0103 s\u0103 v\u0103d nimic \u00een ap\u0103. Nu m\u0103 pot vedea, deci azi r\u0103m\u00e2n pe mal, uit\u00e2ndu-m\u0103 \u00een continuare la valuri. Tot vuietul \u0103sta \u00eemi aminte\u0219te de o orchestr\u0103, un spectacol la care am fost cu clasa, \u00een liceu. Eram cu ga\u0219ca \u2013 ce pu\u0219tani! Eram golani la costum \u0219i ce idei aveam. C\u00e2t r\u0103u \u0219i c\u00e2t bine ni se amesteca \u00een cap \u2013 visam mai departe dec\u00e2t ne ajungeau pa\u0219ii to\u021bi pu\u0219i la un loc. Juram c\u0103 nu avem regrete, nou\u0103 nu ne p\u0103rea r\u0103u, ne p\u0103rea bine \u0219i tot numai noi ne amintim acum cum sc\u00e2r\u021b\u00e2iam pe sub vreo banc\u0103, pl\u00e2ng\u00e2nd vreun moment ce a fost prea t\u00e2rziu<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

\u00cemi ridic privirea spre cer \u0219i parc\u0103 v\u0103d mai bine \u2013 p\u00e2n\u0103 sunt orbit de soare. Da, \u00eemi amintesc tot. St\u0103team nop\u021bile pe acoperi\u0219ul cald al lui cutare \u0219i ne uitam dup\u0103 stele. Desenam forme din ele la fel cum desenam unind aluni\u021bele de pe pielea vreunei fete, dup\u0103 vreo clip\u0103 de hr\u0103nire a unui orgoliu care era r\u0103pus de r\u00e2sul ei la fel de repede cum era \u00een\u0103l\u021bat de vreo provocare \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat\u0103. C\u00e2ntau trompete pe strada mea \u0219i pe strada ta \u0219i sim\u021beam sonor, g\u00e2ndeam tactil, eram spulbera\u021bi de tot \u0219i totul se dovedea a fi nimic. Era intens atunci \u0219i credeam cu disperare c\u0103 noi eram cei care ne scriam povestea. Eu \u2013 eu care nu credeam \u00een nimic \u2013 eram str\u0103puns de dorin\u021ba de a-mi scrie propria poveste, de a m\u0103 privi \u00een oglind\u0103 \u0219i a fi \u00een stare s\u0103 strig cu toat\u0103 for\u021ba ce m\u0103 \u00eentrupa: ecce homo! \u0218i s\u0103 \u0219tiu c\u0103 eu sunt singurul, adev\u0103ratul, originalul, st\u0103p\u00e2n peste toate. Dar, ca orice copil naiv, uitasem atunci c\u0103 totul meu era \u00een realitate un mald\u0103r de nimicuri. <\/p>\n\n\n\n

A \u00eenceput s\u0103 bat\u0103 v\u00e2ntul mai tare \u0219i marea \u00ee\u0219i iese din min\u021bi. E o pl\u0103cere necurat\u0103 \u00een a o privi a\u0219a \u2013 chinuit\u0103 de propriile for\u021be. Tocmai ea, st\u0103p\u00e2na peste toate, ea care e ce eu nu am reu\u0219it s\u0103 fiu, e a\u0219a mare, dar at\u00e2t de mic\u0103. O \u00een\u021beleg, e ca mine. Simte sonor \u0219i m\u0103 strope\u0219te cu spum\u0103. E rece. \u00cemi revin g\u00e2ndurile.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd eram cu ei, cu prietenii, eram rece \u0219i cald \u2013 schimb\u0103tor de la o secund\u0103 la alta. Acum c\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc, nu cred c\u0103 am fost niciodat\u0103 \u00een\u021beles, nu pe deplin. Eram normalul ce \u00eent\u00e2lnea straniul la col\u021b de strad\u0103 \u0219i f\u0103ceau schimb de m\u0103\u0219ti. Totu\u0219i atunci, \u00een mijlocul orchestrei, \u00een inima muzicii p\u0103ream a fi \u00een\u021beles, scuzat de un comportament ce se rev\u0103rsa \u00een reluare. Dar cred c\u0103 eram eu. Adev\u0103ratul eu. Eram un fel de explozie solar\u0103 \u2013 prea rapid\u0103 s\u0103 fie \u00eenregistrat\u0103, prea departe s\u0103 fie v\u0103zut\u0103 cu ochiul liber. Adev\u0103rul e c\u0103 nu voiam s\u0103 \u00eenec pe nimeni \u00een nebunia mea. M\u0103 distan\u021basem de to\u021bi, s\u0103 nu-i r\u0103nesc. Sau a\u0219a pretindeam atunci. Acum nu mai \u0219tiu ce s\u0103 cred. Nu-mi mai e sc\u0103pare distan\u021barea asta \u2013 mi-e \u00eenchisoare. M-am \u00eenchis cu singurul criminal mai periculos dec\u00e2t destinul. M-am \u00eenchis cu mine \u00eensumi. Mi-e team\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Apa rece \u0219i nisipul ce mi se freac\u0103 de t\u0103lpi m\u0103 trezesc; revin \u00een furtun\u0103. \u00cen alt\u0103 furtun\u0103. Acum cred c\u0103 toat\u0103 via\u021ba nu mi-a fost altceva dec\u00e2t o trecere dintr-un uragan \u00een altul. Partea bun\u0103 e c\u0103 au fost \u0219i zile cu soare. Nu mi le pot aminti acum, dar sigur au fost. Trebuie s\u0103 fi fost! Trebuie! \u00cemi simt deodat\u0103 capul greu. Plimbarea m-a obosit. Cine ar fi crezut c\u0103 o pagin\u0103 poate ajunge at\u00e2t de departe \u0219i c\u0103 \u00een spatele a o mie de pa\u0219i, tot ce a fost spus a fost menit a fi spus unui singur om \u2013 mie.<\/p>\n\n\n\n

Am vrut s\u0103 \u00eencerc un joc de sfidare a soartei. Nu \u0219tiu dac\u0103 mi-a reu\u0219it cu totul, dar m\u0103car am ob\u021binut ce c\u0103utam. Uite, mi-am g\u0103sit \u0219i amicul. Ecce homo!<\/p>\n\n\n\n

M\u00e2ine <\/strong><\/p>\n\n\n\n

Am obosit.<\/p>\n\n\n\n

De ce? Ce ai f\u0103cut azi?<\/p>\n\n\n\n

Nimic.<\/p>\n\n\n\n

Nimic? Dar \u00eemi balivernai tot felul azi-noapte…<\/p>\n\n\n\n

Hm?<\/p>\n\n\n\n

Da, da \u0219tii tu. Strigai c\u0103 ai g\u0103sit nu \u0219tiu ce r\u0103spunsuri, te-ai reg\u0103sit, \u0219tii cine e\u0219ti, tot felul. Ori deja te-ai pierdut iar? Mult a durat!<\/p>\n\n\n\n

Ah, da, asta \u2013 asta a fost ieri. Azi n-am f\u0103cut nimic.<\/p>\n\n\n\n

Ieri nici nu \u0219tiai ce zi e. A trecut o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, fraiere.<\/p>\n\n\n\n

Cine e\u0219ti?<\/p>\n\n\n\n

Uite, nu vreau s\u0103 m\u0103 cert \u2013 <\/p>\n\n\n\n

Atunci nu te certa.<\/p>\n\n\n\n

Te crezi \u0219mecher? Nu sunt eu de vin\u0103 c\u0103 stai cu nop\u021bile pe acoperi\u0219ul \u0103la, da? De la at\u00e2ta aer ai ajuns s\u0103 te \u00eeneci \u00een cuvinte, cum te \u00eenecai vinul…<\/p>\n\n\n\n

M-ai v\u0103zut?<\/p>\n\n\n\n

Tu n-ai f\u0103cut nimic, eu n-am v\u0103zut nimic. De ce s\u0103 stric\u0103m o rutin\u0103 bun\u0103?<\/p>\n\n\n\n

Te-am iubit.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i acum ce? Acum nu?<\/p>\n\n\n\n

Cine e\u0219ti?<\/p>\n\n\n\n

Nu-\u021bi spun. Joac\u0103-te cu mine!<\/p>\n\n\n\n

Mama m-a-nv\u0103\u021bat s\u0103 nu vorbesc cu str\u0103ini.<\/p>\n\n\n\n

N-a zis nimeni c\u0103 o  s\u0103 vorbim \u2013 \u0219i a\u0219a vorbe\u0219ti destul singur. Pretinzi c\u0103 nu-\u021bi mai e\u0219ti str\u0103in? <\/p>\n\n\n\n

Nu vorbesc cu str\u0103ini! Cine e\u0219ti?<\/p>\n\n\n\n

Hai, joac\u0103-te cu mine; pu\u021bin, pu\u021bin de tot, un joc, at\u00e2t. Te las \u00een pace apoi, po\u021bi s\u0103-\u021bi continui nimicul. Hai, vrei?<\/p>\n\n\n\n

Nu \u0219tiu s\u0103 m\u0103 joc cu tine.<\/p>\n\n\n\n

Aiurea!<\/p>\n\n\n\n

Nu mai \u0219tiu.<\/p>\n\n\n\n

E\u0219ti un prost! o \u0219tii pe asta?<\/p>\n\n\n\n

Da.<\/p>\n\n\n\n

Bun.<\/p>\n\n\n\n

Bine.<\/p>\n\n\n\n

Ba s\u0103 \u0219tii c\u0103-i r\u0103u! Vreau s\u0103 pleci.<\/p>\n\n\n\n

Unde?<\/p>\n\n\n\n

Nu conteaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Eu cred c\u0103 da \u2013 pot pleca dincolo. Asta vrei? <\/p>\n\n\n\n

Nu m\u0103 intereseaz\u0103, nu vorbesc cu str\u0103ini.<\/p>\n\n\n\n

Am obosit \u0219i u\u0219a a sc\u00e2r\u021b\u00e2it greoi \u00een urma mea \u2013 \u00eemi pl\u0103cea asta la ea: oric\u00e2t era de furioas\u0103 nu putea tr\u00e2nti u\u0219a niciodat\u0103. Inventa scuze de tot soiul, ba cade tencuiala, ba \u021bip\u0103 vecina, ba karma proast\u0103, ba supersti\u021bii, dar eu \u0219tiam c\u0103 odat\u0103 cu bufnitura u\u0219ii i se rupea o buc\u0103\u021bic\u0103 din suflet, poate \u00eei amintea c\u0103 lucrurile nu merg, sau, mai precis, c\u0103 merg cu spatele \u0219i nu \u00een genul moonwalk. (Nu-i vina ei c\u0103 nu \u0219tie cine e \u0219i nu-i vina mea c\u0103 nu mai pot iubi un str\u0103in.) Acum c\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc, o plimbare pe lun\u0103 m-ar odihni. De c\u00e2nd cu nebunia asta, cam at\u00e2t am f\u0103cut: o plimbare pe lun\u0103 \u0219i nimic. <\/p>\n\n\n\n

Ori de c\u00e2te ori simt c\u0103 nu mai pot duce ceva m\u0103 culc. \u00cenchid ochii \u0219i \u00eemi for\u021bez trupul s\u0103 m\u0103 asculte, \u00eel simt cum strig\u0103 dup\u0103 ajutor \u0219i a\u0219 vrea s\u0103-i spun cumva c\u0103-l \u00een\u021beleg, c\u0103-mi pare r\u0103u pentru tortura asta inutil\u0103, ce s-ar putea \u00eenlocui u\u0219or cu o or\u0103 la birou, scriind ceva, treizeci de minute de exerci\u021bii fizice, \u00een fond, orice altceva. Nu m\u0103 \u00een\u021beleg cu el \u2013 cu corpul meu. \u00cen ultimul timp nu suntem una \u0219i aceea\u0219i persoan\u0103. Eu m\u0103 trezesc ie\u0219ind din el, parc\u0103 m-ar \u00eempinge afar\u0103 cu aceea\u0219i for\u021b\u0103 cu care eu \u00eel oblig s\u0103 adoarm\u0103. Plutesc a\u0219a o vreme, deasupra lui, \u00eel privesc \u0219i \u00eel judec, m\u0103 g\u00e2ndesc ce a\u0219 putea schimba la el, \u00eemi pl\u00e2ng trupul f\u0103r\u0103 s\u0103-mi pese vreo secund\u0103 c\u0103 el sufer\u0103 din cauza mea. Dar trebuie s\u0103 \u00een\u021belegi c\u0103 nu am de ales. Nu pot s\u0103 m\u0103 plimb pe lun\u0103 dac\u0103 el nu doarme. E singura mea cale s\u0103 plec \u00eentr-adev\u0103r de aici, ok? De fapt, e singura modalitate g\u0103sit\u0103 p\u00e2n\u0103 acum \u2013 tavanul camerei mele mi-e martor c\u0103 n-am pierdut prea mult timp c\u0103ut\u00e2nd alta… \u0218i ce? \u0218tiu ce fac. Cred. Auzi la ea: \u201efraier\u201d \u2013 eu?! Nici vorb\u0103. Eu sunt \u00een\u021belept tocmai din simplul fapt c\u0103 mi-am g\u0103sit u\u0219a cu semnul verde fosforescent \u2013 IE\u0218IRE. Ce nu-\u021bi spune nimeni, \u00eens\u0103, e c\u0103 nu orice u\u0219\u0103 de ie\u0219ire duce undeva. Am \u00eenv\u0103\u021bat asta pe pielea mea \u2013 sau pe pielea corpului meu care mi-e at\u00e2t de departe acum, care st\u0103 neclintit pe un pat rece, \u00eenchis \u00eentre patru pere\u021bi \u0219i uit\u00e2ndu-se \u00eenspre tavan, num\u0103r\u00e2nd ne\u00eencetat col\u021burile, unu, doi, trei, patru, unu, doi \u2013 . M-am pierdut pu\u021bin. Nu \u021bi-am zis unde am ajuns. Ascult\u0103, dar ascult\u0103 cu aten\u021bie. \u0218i nu mai spune nim\u0103nui. N-am ajuns nic\u0103ieri. Niciunde. Vrei s\u0103 \u0219tii unde e niciunde-le \u0103sta, nu-i a\u0219a? Prietene, regret s\u0103-\u021bi spun c\u0103 nu-\u021bi pot spune. Dar inainte s\u0103 m\u0103 \u00eenjuri \u0219i s\u0103 pleci sup\u0103rat, consider\u0103-mi motivele. Dac\u0103 ai afla, ai vrea locul \u2013 presupun\u00e2nd c\u0103 e un loc \u2013 doar pentru tine. La fel g\u00e2ndesc to\u021bi. Un loc ce la \u00eenceput a fost al nim\u0103nui, apoi u\u0219or u\u0219or g\u0103sit de tot mai mul\u021bi oameni devine repede un loc al tuturor \u2013 numai al t\u0103u nu mai poate fi. Acum \u00een\u021belegi de ce nu-\u021bi pot spune? Pot, \u00eens\u0103, s\u0103 te \u00eendrum spre a g\u0103si un niciunde al t\u0103u. Vino cu mine. Hai s\u0103 facem o plimbare.<\/p>\n\n\n\n

Unde? <\/p>\n\n\n\n

Cum unde? Pe lun\u0103. Deci vii?<\/p>\n\n\n\n

\u0218tiam c\u0103 te \u00eencume\u021bi. Uite, la \u00eenceput e mai dificil: sunt multe u\u0219i \u0219i numai una e cea bun\u0103. Tu p\u0103\u0219e\u0219te cu \u00eencredere, te ghidez eu. De ce \u00eenchizi ochii? Se vede c\u0103 e\u0219ti \u00eencep\u0103tor. Doar str\u0103inii \u00eenchid ochii-n timpul jocului. Fac ce fac \u0219i tot la ea-mi zboar\u0103 g\u00e2ndul. \u0218i-ai zice c\u0103 e drum lung de pe lun\u0103 p\u00e2n\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. \u00cen fine, deschide ochii! Te sim\u021bi u\u0219or \u2013 asta pentru c\u0103 trupul e acolo pe p\u0103m\u00e2nt, \u00eenchis, \u00ee\u021bi aminte\u0219ti? Dar \u021bine minte: tu nu e\u0219ti \u00eenchis \u00een el. Tu e\u0219ti peste tot \u0219i orice amintire e aici cu tine, nu-i nimic legat de trup. Tu e\u0219ti tu, nu e\u0219ti un corp. Acum, dac\u0103 tot nu ai \u00een\u021beles cum s\u0103 dai de u\u0219a spre niciunde, hai s\u0103 mai facem c\u00e2\u021biva pa\u0219i. Aici, pe lun\u0103, lucrurile grele par simple \u0219i cele simple sunt de ne\u00eenchipuit \u2013 de asta nu te po\u021bi mi\u0219ca. Tu acum nu \u0219tii cum s\u0103 te mi\u0219ti. Era trupul cel care f\u0103cea toate astea. Acum ai at\u00e2tea posibilit\u0103\u021bi \u0219i nu \u0219tii ce s\u0103 alegi \u2013 aici n-ai m\u00e2ini, picioare, deci cu ce faci primul pas? <\/p>\n\n\n\n

    <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Azi  Lipsa de mi\u0219care dup\u0103 o zi \u00een carantin\u0103 poate avea consecin\u021be serioase asupra s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii tale, drag\u0103. \u0218tiu. Mi se tot spun idei zilele astea, eu le ascult \u2013 ele nu sunt doar ale lor. \u0218tiu. Crezi c\u0103 nu \u0219tiu? \u0218tiu mai multe dec\u00e2t crezi. Vino cu mine la o plimbare, hai s\u0103 povestim. Despre […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":97,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[6],"tags":[14,13],"class_list":["post-96","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-eseu","tag-carantina","tag-ecce-homo"],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/96","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=96"}],"version-history":[{"count":3,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/96\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":282,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/96\/revisions\/282"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media\/97"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=96"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=96"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=96"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}