{"id":86,"date":"2022-11-21T00:16:28","date_gmt":"2022-11-21T00:16:28","guid":{"rendered":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/?p=86"},"modified":"2022-11-21T00:20:15","modified_gmt":"2022-11-21T00:20:15","slug":"arta-ca-revelatie-si-metamorfoza-a-realitatii-in-perioada-renasterii","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/2022\/11\/21\/arta-ca-revelatie-si-metamorfoza-a-realitatii-in-perioada-renasterii\/","title":{"rendered":"Arta ca revela\u021bie \u0219i metamorfoz\u0103 a realit\u0103\u021bii \u00een perioada rena\u0219terii"},"content":{"rendered":"\n<p>De multe ori, ochiul uman se constituie sub forma unui mecanism de o \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare aparte. El vede doar ce vrea s\u0103 vad\u0103: o realitate \u00eencadrat\u0103 \u00eentr-un tipar, de altfel destul de \u00eengust, al lumii \u00een care trupul, la care acesta \u2013 ochiul \u2013 este ata\u0219at, tr\u0103ie\u0219te zi dup\u0103 zi. Astfel, \u00een pu\u021binul timp \u00een care ochiul este cu adev\u0103rat deschis, el poate percepe (\u0219i re\u021bine) imagini simple, monotone, repetate, \u00eencadrate \u00eentr-o rutin\u0103, imagini cu care nu se hr\u0103ne\u0219te \u00eendeajuns pentru a putea fi vorba de \u201eart\u0103\u201d nici chiar \u00een sensul cel mai banal al cuv\u00e2ntului. Cu at\u00e2t mai pu\u021bin, nu se poate aduce \u00eenc\u0103 \u00een discu\u021bie art\u0103 ca obiect al revela\u021biei \u00eentruc\u00e2t pentru a putea sugera ideea de revela\u021bie ochiul are nevoie de capacitatea de a descoperi un fenomen neobservat, or teoria exprimat\u0103 mai sus sus\u021bine tocmai aceast\u0103 incapacitate a ochiului uman de a vedea dincolo de imaginea ce se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103, f\u0103r\u0103 a a\u0219tepta nimic \u00een schimb, \u00een fa\u021ba omului.<\/p>\n\n\n\n<p>Vorbind de revela\u021bie ca dezv\u0103luire a unui adev\u0103r ascuns m\u0103 lovesc de \u00eentreb\u0103ri la care nu am g\u0103sit \u00eenc\u0103 un r\u0103spuns, sau cel pu\u021bin nu am g\u0103sit un r\u0103spuns destul de bun \u2013 universal valabil \u2013 pentru fiecare lucrare pe care le-o prezint ochilor mei cu speran\u021ba c\u0103 vor vedea \u0219i altceva dec\u00e2t culori \u0219i forme.&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>Ce este adev\u0103rul \u00een art\u0103? Ce se poate numi adev\u0103r \u201eascuns\u201d \u00een spatele unui tablou, a unei opere dac\u0103 nici adev\u0103rul \u201ene-ascuns\u201d nu are o defini\u021bie? Ce este adev\u0103rat \u00een art\u0103? Ce este adev\u0103rul? Este ceva adev\u0103rat \u00een art\u0103? Ceea ce vede ochiul meu \u2013 ochiul meu neformat, ochiul meu deformat de la prea mult citit noaptea la lumina unei lanterne \u2013 este adev\u0103rul? Ceea ce ochiul meu vede este realitate? Sau, v\u0103d eu arta ca revela\u021bie personal\u0103? \u00cemi spune ea ceva? Simt ceva? Privind at\u00e2t un obiect oarecare devine el art\u0103? Privind at\u00e2t un tablou, o crea\u021bie a unui om important se metamorfozeaz\u0103 realitatea p\u00e2n\u0103 ce ochiul meu ajunge s\u0103 vad\u0103 \u2013 S\u0102 VAD\u0102 \u2013 cu adev\u0103rat?&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>Ei bine, acum nu mai pot vorbi de aceea\u0219i realitate de la care am pornit. Atunci c\u00e2nd \u00eentreb\u0103rile mele formeaz\u0103 o nou\u0103 sfer\u0103 a realit\u0103\u021bii, pot spune c\u0103 am ren\u0103scut. Iar ochii cu care acum privesc sunt altfel de ochi.<\/p>\n\n\n\n<p>A\u0219adar, dup\u0103 o lung\u0103 introducere, a\u0219 dori s\u0103 v\u0103 propun s\u0103 m\u0103 \u00eenso\u021bi\u021bi \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie \u00een perioada rena\u0219terii, mai precis \u00een fermec\u0103toarea Capel\u0103 Sixtin\u0103, din care \u2013 f\u0103r\u0103 s\u0103 subestimez grandoarea \u00eentregii lucr\u0103ri a lui Michelangelo \u2013 mi-am permis s\u0103 privesc doar o scen\u0103: Crearea lui Adam.<\/p>\n\n\n\n<p>Av\u00e2nd la baz\u0103 condi\u021bia uman\u0103 de a omite (s\u0103 nu spun a ignora) multe din detaliile unei opere de o a\u0219a anvergur\u0103 \u2013 ce-i drept \u0219i un tablou mai mare de un metru p\u0103trat ne pune uneori in dificultate \u2013 a\u0219 spune chiar c\u0103 va fi u\u0219or s\u0103 descriu scena reprezentat\u0103. (R\u00e2sete)<\/p>\n\n\n\n<p>Conform zicalei, o imagine face c\u00e2t o mie de cuvinte. V\u0103 propun un exerci\u021biu de imagina\u021bie, poate chiar cel mai firesc exerci\u021biu de imagina\u021bie f\u0103cut vreodat\u0103: privi\u021bi Crearea lui Adam. Lua\u021bi-v\u0103 la dispozi\u021bie c\u00e2t timp ave\u021bi nevoie, apoi clipi\u021bi. Dac\u0103 dup\u0103 aceasta nu observa\u021bi nimic nou relua\u021bi exerci\u021biul p\u00e2n\u0103 ce prima realitate privit\u0103 s-a transformat \u00eentr-o alta cu totul nou\u0103. \u00cen cazul meu de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd clipeam aveam \u00een fa\u021ba ochilor o alt\u0103 Creare, o \u201cre-Creare\u201d, dac\u0103 dori\u021bi, o rena\u0219tere. Acum, av\u00e2nd de fiecare dat\u0103 noi imagini, fiecare f\u0103c\u00e2nd c\u00e2t o mie de cuvinte, a\u0219 avea nevoie de mii de cuvinte s\u0103 descriu fiecare nou sentiment ce apare de la o simpl\u0103 privire, cu al\u021bi ochi.&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>Cu toate acestea, \u00eentruc\u00e2t spa\u021biul este limitat, voi \u00eencerca s\u0103 \u00eemi trag sufletul la indigo \u0219i voi \u00eencepe prin a puncta c\u00e2teva detalii pe care estetica rena\u0219terii le aduce \u00een prim plan. Consider\u00e2nd frumosul ca obiectiv, estetica rena\u0219terii acrediteaz\u0103 imaginea artei ca reproducere a naturii, \u0219i \u00een cadrul acesteia, cu deosebire, a omului. Din redarea corpurilor umane \u00eentr-o manier\u0103 nou\u0103, detaliat\u0103, dar care nu \u00ee\u0219i pierde elegan\u021ba, pe contrastul peretelui alb, ies \u00een eviden\u021b\u0103 m\u00e2inile care aproape se ating, \u00eentre ele fiind un spa\u021biu foarte mic, care uneori dispare atunci c\u00e2nd \u00ee\u021bi schimbi unghiul sub care prive\u0219ti. Dar acel spa\u021biu este mereu acolo, ca o lips\u0103 poate sau ca un neajuns, ca o \u00eencercare prea t\u00e2rzie, ca un timp nepotrivit, ca o tr\u0103s\u0103tur\u0103 a omului imperfect. De aceast\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103, de aceast\u0103 eroare, de omul imperfect ma ag\u0103\u021b \u0219i eu, g\u0103sind speran\u021b\u0103, empatie; m\u0103 reg\u0103sesc chiar, as putea spune, \u00een acel moment c\u00e2nd realul, de\u0219i privit din perspectiva idealului, r\u0103m\u00e2ne modest, pe p\u0103m\u00e2nt, fiind desp\u0103r\u021bit de cel divin prin doar o secund\u0103, o mic\u0103, dar semnificativ\u0103 eroare pe care eu o v\u0103d a fi cea mai pur\u0103 caracteristic\u0103 a firii umane.<\/p>\n\n\n\n<p>Adam, ilustrat \u00eenainte de a p\u0103c\u0103tui drept omul creat dup\u0103 chipul \u0219i asem\u0103narea divinit\u0103\u021bii, dar care are totu\u0219i ceva diferit, acea mic\u0103 gre\u0219eal\u0103, acel spa\u021biu dintre m\u00e2na sa \u0219i cea a Lui Dumnezeu, este Adam din care ne tragem noi to\u021bi. Nimic din ce este azi nu ar fi fost dac\u0103 nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat cele ce s-au \u00eent\u00e2mplat. Acesta ar putea fi unul din acele adev\u0103ruri ascunse \u00een spatele artei, cu alte cuvinte astfel v\u0103d eu arta ca revela\u021bie.&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>\u00centorc\u00e2ndu-ne la problema metamorfozei, scena de pe bolta Capelei poate fi ea \u00eens\u0103\u0219i socotit\u0103 o imagine a metamorfozei: transformarea const\u00e2nd \u00een crearea omului din divinitate \u2013 trec\u00e2nd astfel de la o realitate \u00een care era prezent doar Dumnezeu (omniprezent) la o realitate ce se concentreaz\u0103 pe omul creat. Aici a\u0219 putea continua cu alte tr\u0103s\u0103turi pe care rena\u0219terea ca perioad\u0103 \u0219i arta ca metamorfoz\u0103 a realit\u0103\u021bii le au \u00een comun, dar a\u0219 prefera s\u0103 prezint o nou\u0103 perspectiv\u0103. A\u0219adar, clipi\u021bi, v\u0103 rog.&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>Reprezentarea Lui Dumnezeu \u00een forma sec\u021biunii creierului \u0219i cu at\u00e2t mai mult schi\u021barea acelei glande importante, \u201econduc\u0103toare\u201d, prin piciorul \u00eengerului sugereaz\u0103 pe de o parte leg\u0103tura divinit\u0103\u021bii cu centrul important al organismului, creierul, translat\u00e2ndu-se aceast\u0103 realitate \u00een faptul c\u0103 Dumnezeu \u00eel \u00eenzestreaz\u0103 pe Adam at\u00e2t cu via\u021b\u0103 c\u00e2t \u0219i cu inteligen\u021b\u0103. Pe de alt\u0103 parte,&nbsp; ochiul modern, mai sceptic din fire, poate ajunge la dilema \u201eeste Dumnezeu creierul lumii sau este Dumnezeu doar o proiec\u021bie a min\u021bii noastre?\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>Nu am \u00eenc\u0103 un r\u0103spuns la aceste \u00eentreb\u0103ri, dar ceea ce perioada rena\u0219terii \u00eemi transmite prin lucrarea lui Michelangelo este faptul c\u0103 mintea uman\u0103 poate proiecta realit\u0103\u021bi fascinante, pe care fiecare ochi le va vedea diferit. Dar oric\u00e2t de \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat \u0219i mofturos ar fi ochiul, \u00eenclin s\u0103 cred c\u0103 poate recunoa\u0219te oric\u00e2nd frumosul \u00eentr-o lucrare renascentist\u0103, accept\u00e2nd arta ca revela\u021bie \u0219i metamorfoz\u0103 a realit\u0103\u021bii.&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>De multe ori, ochiul uman se constituie sub forma unui mecanism de o \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare aparte. El vede doar ce vrea s\u0103 vad\u0103: o realitate \u00eencadrat\u0103 \u00eentr-un tipar, de altfel destul de \u00eengust, al lumii \u00een care trupul, la care acesta \u2013 ochiul \u2013 este ata\u0219at, tr\u0103ie\u0219te zi dup\u0103 zi. Astfel, \u00een pu\u021binul timp \u00een care [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":87,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[6],"tags":[11,12],"class_list":["post-86","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-eseu","tag-arta","tag-crearea-lui-adam"],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/86","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=86"}],"version-history":[{"count":2,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/86\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":91,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/86\/revisions\/91"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media\/87"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=86"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=86"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=86"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}