Bun\u0103. A\u0219 vrea s\u0103 m\u0103 prezint: sunt un om, am un nume de familie \u0219i un prenume care se pronun\u021b\u0103 altfel dec\u00e2t se scrie. Am sentimente, g\u00e2ndesc prea mult, \u00eencerc s\u0103 m\u0103 integrez \u00een lumea dezordonat\u0103 \u00een care tr\u0103iesc. Poate ne-am \u0219i \u00eent\u00e2lnit, poate am trecut unul pe l\u00e2ng\u0103 altul pe strad\u0103. Nu sunt o prezen\u021b\u0103 greu de uitat \u2013 a\u0219 spune chiar c\u0103 sunt invizibil pentru majoritatea oamenilor.<\/p>\n\n\n\n
Totu\u0219i ceva m\u0103 deosebe\u0219te de ei. Am o pasiune \u2013 o pasiune pentru oameni. Nu te g\u00e2ndi la prostii. \u00cemi place s\u0103-i observ. Cineva mi-a spus c\u0103 de la pl\u0103cere la pasiune e cale lung\u0103. Ei bine, eu am ales scurt\u0103tura. Am scurtat drumul cu mii de kilometri, dar l-am lungit cu o via\u021b\u0103. M-am a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 \u201etotdeauna\u201d \u0219i am negociat pentru o am\u00e2nare \u2013 mi-a r\u00e2s \u00een fa\u021b\u0103 \u0219i am plecat cu un g\u00e2nd neobi\u0219nuit. Mi-am propus s\u0103 \u00eemi petrec restul vie\u021bii \u00eenv\u0103\u021b\u00e2nd s\u0103 cunosc oamenii. Nu s\u0103 le \u0219tiu numele \u2013 pentru c\u0103 un nume nu este altceva dec\u00e2t un cuv\u00e2nt pe un document pierdut \u00eentr-un dosar din bibliotec\u0103 \u2013 ci s\u0103 le observ mi\u0219c\u0103rile, s\u0103 ajung s\u0103 le citesc g\u00e2ndurile \u0219i s\u0103 le anticipez gesturile.<\/p>\n\n\n\n
Oamenii sunt imprevizibili, sau cel pu\u021bin a\u0219a par la \u00eenceput. La \u00eenceput to\u021bi sunt interesan\u021bi: au ceva aparte, sunt to\u021bi la fel \u0219i cu toate acestea sunt at\u00e2t de diferi\u021bi. Sunt unici. Poate tocmai unicitatea lor m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 \u00eendr\u0103gostesc, naiv \u0219i iremediabil, de oameni. M-am trezit \u00eendr\u0103gostit de o voce, de un simplu glas care rostea ni\u0219te cuvinte banale \u00een timp ce cobora din autobuz. M-am \u00eendr\u0103gostit de o atingere \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, de o m\u00e2n\u0103 cald\u0103 pe um\u0103rul meu obosit, de o glezn\u0103 cu un tatuaj, de p\u0103rul lung \u0219i blond al unei primadone, de o fa\u021b\u0103, de un chip angelic de copil\u0103, de ochii mari \u0219i ad\u00e2nci\u2026 Mai t\u00e2rziu am realizat c\u0103 niciodat\u0103 nu m\u0103 \u00eendr\u0103gostisem \u00een totalitate de un om. Nu iubeam tot omul, doar p\u0103r\u021bi, doar fr\u00e2nturi de frumuse\u021be pierdut\u0103 \u00een timp. \u0218i nu dura dec\u00e2t un sfert de secund\u0103. Dar asta nu m\u0103 f\u0103cea s\u0103-i ador mai pu\u021bin. Nu am lasat balt\u0103 planul meu \u0219i am continuat s\u0103-i g\u0103sesc din cale-afar\u0103 de interesan\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
Pentru ei m\u0103 trezeam diminea\u021ba, pentru ei luam metroul \u00een fiecare zi \u0219i st\u0103team la cozi lungi la automatul de cafea c\u00e2nd drept vorbind cafeaua nici nu era at\u00e2t de bun\u0103, iar oamenii nici nu erau at\u00e2t de minuna\u021bi cum \u00eei f\u0103ceam eu s\u0103 fie \u00een mintea mea. Pentru mine, un c\u0103scat urmat de \u00eenc\u0103 alte zece sau un z\u00e2mbet ce \u00eensenina fa\u021ba obosit\u0103 a unei fete la citirea unui mesaj de la persoana iubit\u0103 erau totul \u2013 m\u0103 fascinau. \u0218i z\u00e2mbetul e molipsitor. Astfel, z\u00e2mbeam \u0219i eu \u0219i la z\u00e2mbetul meu r\u0103spundeau al\u021bi oameni. Uneori speram ca lan\u021bul acesta de z\u00e2mbete s\u0103 \u00eenconjoare ora\u0219ul \u0219i s\u0103 g\u0103sesc oameni ferici\u021bi pretutindeni. Bine\u00een\u021beles, acestea erau doar vise, iar eu sufeream de insomnie.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 ce coboram din metrou, vedeam strada plin\u0103 de umbrele mi\u0219c\u0103toare \u0219i stropi mari sp\u0103rg\u00e2ndu-se \u00een pavaj. Parc\u0103 fe\u021bele oamenilor oglindeau griul cerului \u0219i atunci nu vedeam niciun z\u00e2mbet. Vedeam triste\u021be, dar o triste\u021be superficial\u0103: mai mult un fel de lips\u0103 de chef. Cuno\u0219team \u0219i triste\u021bea adev\u0103rat\u0103; o v\u0103zusem tot pe fe\u021bele oamenilor \u2013 \u00eei schimonosea cu totul, le ad\u00e2ncea cutele pielii \u0219i le \u00eenro\u0219ea obrajii umezi, ochii \u00eenl\u0103crima\u021bi. Triste\u021bea \u00eemb\u0103tr\u00e2ne\u0219te, iar pentru aceasta nu exist\u0103 leac. Nici bucuria nu poate \u0219terge urmele l\u0103saste de lacrimi \u2013 doar aparent.<\/p>\n\n\n\n
Am mai observat c\u0103 oamenii nu \u0219tiu s\u0103 se bucure. Deseori trec pe l\u00e2ng\u0103 mici bucurii \u0219i sunt orbi\u021bi de idealul lor de fericire \u00eenc\u00e2t nu le sunt de ajuns o simpl\u0103 floare, o pas\u0103re ce atinge o frunz\u0103 f\u0103c\u00e2nd s\u0103 se scurg\u0103 roua pe iarb\u0103 \u00eentr-un \u0219ir de pic\u0103turi. C\u00e2nd omul are ceva, vrea mai mult \u0219i parc\u0103 nimic nu i-ar fi vreodat\u0103 de ajuns. Nu pot s\u0103-i condamn \u2013 \u0219i eu sunt la fel ca ei. M\u0103 \u00eemb\u0103t \u00een dorin\u021ba de a fi \u00eenconjurat de oameni, vreau s\u0103 \u0219tiu mai mult, s\u0103 le cunosc via\u021ba personal\u0103 \u0219i intimit\u0103\u021bile, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 fie nevoie s\u0103 vorbesc cu ei. C\u00e2nd vine vorba de cuvinte m\u0103 pierd pur \u0219i simplu. \u00cencep cu ceva \u0219i termin vorbind de cu totul altceva. Nu-mi plac conversa\u021biile mele, doar le admir pe ale altora. Am v\u0103zut de at\u00e2tea ori cum, ca toate celelalte lucruri legate de fiin\u021ba uman\u0103, o conversa\u021bie se degradeaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Poate exist\u0103 \u0219i excep\u021bii. \u201eMintea uman\u0103 nu se degradeaz\u0103, ea doar \u00eenflore\u0219te\u201d \u2013 nimic altceva dec\u00e2t o minciun\u0103 frumoas\u0103; de altfel, ca orice floare care nu e din plastic, se ofile\u0219te \u0219i mintea omului, dar se poate ofili frumos, cu o gra\u021bie de nedescris. \u00ce\u0219i poate p\u0103stra frumuse\u021bea, aceasta fiind sus\u021binut\u0103 de g\u00e2nduri, iar g\u00e2ndurile sunt inspirate de lumea din jurul nostru. Pentru a p\u0103stra g\u00e2ndurile frumoase este nevoie de o lume frumoas\u0103, iar lumea e format\u0103 din oameni. \u00cen acest mod, toate g\u00e2ndurile ajung de unde au plecat \u2013 la oameni.<\/p>\n\n\n\n
Oamenii au aceast\u0103 putere de a determina orice idee s\u0103 ajung\u0103 tot la ei. Se cred centrul universului \u2013 \u0219i sunt centrul lumii mele. Nu neg faptul c\u0103 oamenii sunt ignoran\u021bi, ar\u021b\u0103go\u0219i, plini de ur\u0103, dar aleg s\u0103 trec dincolo de aceste m\u0103\u0219ti pe care le poart\u0103 din diferite motive. \u00cencerc s\u0103 le aflu motivele,\u00a0 s\u0103 le dezbrac \u0219i s\u0103 le nimicesc, s\u0103 le \u00een\u021beleg. Dac\u0103 nu g\u0103sesc nimic, m\u0103 \u00eentorc \u0219i o iau pe alt drum, caut noi oameni \u2013 \u0219i har Domnului sunt peste tot. Oriunde \u00eentorc capul \u00eei v\u0103d: sunt pu\u021bine d\u0103\u021bile c\u00e2nd nu sunt oameni pe strad\u0103; \u0219i la miezul nop\u021bii po\u021bi da peste oameni interesan\u021bi. Pentru mine nu conteaz\u0103 de unde vine sau unde merge un om, mai degrab\u0103 sunt interesat de prezent \u0219i nimic mai mult.. la urma urmei, \u00een prezent po\u021bi g\u0103si toate tainele timpului. Mult timp am crezut c\u0103 e doar una din zicerile vechi, dezgropate la \u00eenceputul secolului XIX \u0219i \u00eenr\u0103mate cu grij\u0103 de vreun filosof. Am aflat \u2013 poate prea t\u00e2rziu \u2013 c\u0103 gre\u0219isem. Trecutul unui om este modul \u00een care a ajuns ce este azi, iar viitorul este finalul propus de cititor. Dac\u0103 mai multe persoane \u00eent\u00e2lnesc un om o singur\u0103 dat\u0103, pot doar presupune, \u00eenventa un viitor pentru acel om \u2013 scenarii, le numesc eu. To\u021bi oamenii sunt actori chiar dac\u0103 nu \u00ee\u0219i dau seama sau nu sunt \u00eennobila\u021bi cu acest titlu modern. To\u021bi joac\u0103 un rol \u2013 sau mai multe, depinde de caz \u2013 \u00eentr-o pies\u0103 cu multe acte numit\u0103 banal \u201evia\u021b\u0103\u201d. Fiecare om are o via\u021b\u0103 a lui.<\/p>\n\n\n\n
De multe ori am confundat via\u021ba cu sufletul. Sufletul se poate d\u0103rui, vinde, ucide, dar via\u021ba \u2013 nu. Acum, s\u0103 m\u0103 \u00een\u021belege\u021bi c\u0103 prin via\u021b\u0103 nu \u00een\u021beleg doar de ac\u021biunea de a inspira aerul (dac\u0103 se mai poate vorbi de a\u0219a ceva \u00een lumea \u00een care tr\u0103im) \u0219i a expira dioxid de carbon. C\u00e2nd spun via\u021b\u0103 g\u00e2ndul mi se duce departe, la un sens mai nobil al cuv\u00e2ntului, mai personal: la partea aceea din via\u021b\u0103 care e diferit\u0103 pentru fiecare. Atunci c\u00e2nd nu mai cite\u0219ti replicile altcuiva, c\u00e2nd nu te iei dup\u0103 un scenariu \u2013 atunci tr\u0103ie\u0219ti cu adev\u0103rat via\u021ba de care spun eu. Acea via\u021b\u0103 e un dar pe care dac\u0103 ai noroc, poate ajungi vreodat\u0103 s\u0103-l meri\u021bi. Restul e doar un \u00eemprumut. Iar pe acei oameni \u2013 pe cei care respect\u0103 via\u021ba \u0219i o tr\u0103iesc \u0219i \u00een spatele cortinei cu acela\u0219i entuziasm, aceea\u0219i dragoste infinit\u0103 \u2013 \u00eei ador. Nu m\u0103 pot s\u0103tura de ei \u0219i \u00eei caut \u00een fiecare loc \u00een care merg cu o sete de nepotolit. Singurul necaz e c\u0103 nu \u00eentotdeauna \u00eei g\u0103sesc: parc\u0103 lumea \u00eei ascunde c\u00e2teodat\u0103, \u00eei protejeaz\u0103 de cei ca mine \u2013 de cei care vor s\u0103 le afle tainele, s\u0103 le urm\u0103reasc\u0103 mi\u0219c\u0103rile. \u00centr-un fel \u00een\u021beleg: dac\u0103 a\u0219 avea \u00een m\u00e2inile mele omenirea, a\u0219 p\u0103stra-o \u00eentr-o cutiu\u021b\u0103 cu lac\u0103t, iar cheia a\u0219 \u021bine-o la g\u00e2t pe un \u0219nur din piele. A\u0219 deschide din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd cutiu\u021ba \u0219i a\u0219 asculta ce au oamenii de spus: vai, i-a\u0219 putea asculta zile \u00een \u0219ir \u0219i nici n-ar fi nevoie s\u0103 spun\u0103 ceva din cale afar\u0103 de fascinant. E un sentiment indescriptibil \u2013 doar vocile lor sunt mai pure dec\u00e2t orice muzic\u0103 \u2013 prefer o voce de om, nu o arie muzical\u0103 sau o nesf\u00e2r\u0219it\u0103 pies\u0103 de pian, de\u0219i acestea tot de oameni au fost create.<\/p>\n\n\n\n
Poate vei considera absurd c\u00e2nd spun c\u0103 nu exist\u0103 crea\u021bie mai frumoas\u0103 ca cea \u00eenf\u0103ptuit\u0103 de om, cu m\u00e2inile \u0219i cu mintea sa. Nu neg existen\u021ba divinit\u0103\u021bii \u2013 doar a\u0219a au fost crea\u021bi oamenii \u2013 ba chiar mul\u021bumesc universului pentru existen\u021ba acestor f\u0103pturi, dar \u00eemi \u00eenclin toat\u0103 aten\u021bia spre om \u0219i spre ac\u021biunile sale. Chiar de cur\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 nu exist\u0103 ac\u021biune f\u0103r\u0103 un temei, dar a\u0219a ceva nu-i tocmai adev\u0103rat. Oamenii fac \u0219i gre\u0219eli. De cele mai multe ori via\u021ba are grij\u0103 s\u0103 nu-i lase s\u0103 uite, dar \u00eei iart\u0103 \u0219i \u00eei \u00een\u021belege pentru c\u0103 omul \u00eenva\u021b\u0103 \u2013 \u0219i cel mai bine \u00eenva\u021b\u0103 de la oameni.<\/p>\n\n\n\n
Nu exist\u0103 lucru pe care s\u0103 nu-l po\u021bi \u00eenv\u0103\u021ba de la oameni. Un om e cel mai pre\u021bios abecedar. De la oameni am \u00eenv\u0103\u021bat primele cuvinte, primele sfaturi le-am primit tot de la ei. Le datorez totul pentru asta. Tot ce \u0219tiu am \u00eenv\u0103\u021bat de la oameni. \u00cen c\u0103r\u021bi nu v\u0103d pagini albe acoperite cu cerneal\u0103 \u00eentr-o form\u0103 ordonat\u0103 \u2013 v\u0103d sufletul unui om a\u0219ternut \u00een fa\u021ba mea. Omul \u00ee\u0219i d\u0103 sufletul cititorului f\u0103r\u0103 m\u0103car s\u0103 i se fi cerut permisiunea de a p\u0103trunde \u00een cele mai ad\u00e2nci g\u00e2nduri\u2026 pentru asta iubesc oamenii.<\/p>\n\n\n\n
\u00cei mai iubesc \u0219i pentru pl\u0103cerile lor \u2013 nimeni nu cunoa\u0219te pl\u0103cerea mai bine ca un om; a\u0219 putea afirma c\u0103 omul a inventat-o. Nu se \u0219tie sigur de ce. De ce a inventat pl\u0103cerea: din simpl\u0103 plictiseal\u0103 poate, sau din prea mult entuziasm, oricum cele dou\u0103 se resping\u2026 Dar pasiunea? Ce este pasiunea de care vorbim to\u021bi mai devreme sau mai t\u00e2rziu? Dragoste nebun\u0103 pentru ceva? Dar pentru ce? Pentru ce iubim cu at\u00e2t nesa\u021b, parc\u0103 alerg\u00e2nd din ce \u00een ce mai repede spre dezam\u0103gire? \u2013 pentru c\u0103 oric\u00e2t de frumos ar fi un vis, se sf\u00e2r\u0219e\u0219te cu inevitabila dezam\u0103gire. \u0218tiu, probabil te a\u0219teptai la un final fericit av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 vorbim despre dragoste. Nu te pripi, mai e timp, mai ai timp pentru multe \u00een via\u021ba ta. Eu, pe de alt\u0103 parte, mi-am consumat existen\u021ba prea lacom, l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 ame\u021bit de toate aceste emo\u021bii pe care le ascund \u00een mine ca un copil. Parc\u0103 am tras repede, dar cu pauze lungi dintr-o \u021bigar\u0103 de m\u00e2na a doua, l\u0103s\u00e2nd fumul s\u0103 m\u0103 cuprind\u0103 din plin: pe mine \u0219i pe oamenii din jur. I-am otr\u0103vit cu pasiunea mea, i-am supraestimat \u0219i i-am adorat din toate punctele de vedere, cum am \u0219tiut eu mai bine. Apoi, parc\u0103 am obosit. I-am subestimat crez\u00e2nd c\u0103 nu m\u0103 \u00een\u021beleg \u0219i c\u0103 nici nu o vor face vreodat\u0103. Am fost surprins de oameni, p\u0103c\u0103lit, iubit poate, dar nu le-am putut oferi nimic \u00een schimb \u2013 poate doar aten\u021bia mea, c\u00e2teodat\u0103 g\u00e2ndindu-m\u0103 la binele lor \u0219i nu la al meu. Dar asta se \u00eent\u00e2mpla foarte rar, doar atunci c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 \u0219i eu pot fi unul dintre ei, c\u0103 ar mai exista oameni ca mine care ador\u0103 cu absurditate ceva at\u00e2t de fragil ca un om. G\u00e2ndul acesta trecea repede prin mintea mea \u2013 nu era cu putin\u021b\u0103 ca pe lumea asta s\u0103 existe o alt\u0103 persoan\u0103 cu aceea\u0219i pasiune ca mine. Respingeam aceast\u0103 idee cu toat\u0103 puterea mea. M\u0103 g\u00e2ndisem c\u0103 fiecare pasiune e unic\u0103 la fel ca omul ei. Desigur, poate c\u0103 po\u021bi \u00eemp\u0103r\u021bi o pasiune, dar modurile, motivele \u0219i rezultatele sunt diferite.<\/p>\n\n\n\n
Ajung\u00e2nd aproape de sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii mi-am dat seama c\u0103 nu aveam un singur mod prin care observam oamenii, nu aveam nici un motiv prea bine \u00eentemeiat, de multe ori nici nu ajungeam la un rezultat pentru c\u0103 nu am cunoscut niciodat\u0103 bine un om. \u00cel aveam ca model pentru c\u00e2teva secunde c\u00e2nd se afla \u00een fa\u021ba mea, dar apoi pleca \u0219i \u00eei lua locul un altul. Singurul rezultat a fost c\u0103 am trecut ilegal prin sufletele oamenilor, am luat din personalit\u0103\u021bile fic\u0103ruia ceea ce mi-a pl\u0103cut \u2013 am fost un criminal care niciodat\u0103 nu s-a uitat \u00eenapoi \u0219i poate ar fi fost bine dac\u0103 a\u0219 fi f\u0103cut-o. Cu toate acestea nu regret nimic. Am avut o pasiune pentru vie\u021bile celorlal\u021bi c\u00e2nd poate era ideal s\u0103 am una pentru propria via\u021b\u0103, dar nu regret. \u00cei ador \u00een continuare\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Bun\u0103. A\u0219 vrea s\u0103 m\u0103 prezint: sunt un om, am un nume de familie \u0219i un prenume care se pronun\u021b\u0103 altfel dec\u00e2t se scrie. Am sentimente, g\u00e2ndesc prea mult, \u00eencerc s\u0103 m\u0103 integrez \u00een lumea dezordonat\u0103 \u00een care tr\u0103iesc. Poate ne-am \u0219i \u00eent\u00e2lnit, poate am trecut unul pe l\u00e2ng\u0103 altul pe strad\u0103. Nu sunt o […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-193","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/193","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=193"}],"version-history":[{"count":3,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/193\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":197,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/193\/revisions\/197"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=193"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=193"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/aliceconstantinescu.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=193"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}