dragă cititor, ai în față o modestă culegere de texte. a se citi cu ușa închisă și cu mintea deschisă
De toate pentru toți
-
Despre răbdare și frumos, cu Radu Tătaru, restaurator la Muzeul de Artă Brașov
La Brașov, timpul înseamnă artă, iar arta se măsoară și în timpul petrecut de restaurator în atelierul său. În prima jumătate a lunii august, Muzeul de Artă a mutat atelierul de restaurare a lucrărilor în prima sală, creând o operă unică, vie, plină de povești, invitând vizitatorii să stea de vorbă cu specialistul, pentru a…
-
A doua zi la Jazz in the Park: ASCULTĂ. IUBEȘTE. SIMTE BINELE!
În drum spre poarta înaltă a Parcului Etnografic ne întrebăm: de ce venim la Jazz in the Park? Venim pentru experiențe, pentru muzică, pentru câinii ce se bucură alături de oameni, pentru alpaca ce gustă și ea câte ceva din festival, un fir de iarbă, un acord de chitară? Poate venim tocmai pentru că „aici, la…
-
În culise. O după-amiază cu actorii din „Îmblânzirea scorpiei”, de la Teatrul Național din Cluj-Napoca. „Un spectacol e fragil după ce e gata”
Pe scenă, cinci actrițe stau într-un cerc. Una dintre ele se mișcă lăsând să iasă la iveală un copilaș. Puiul de om înaintează de-a bușilea pe lemnul negru al scenei. Îi fac cu mâna, iar el, cu zâmbetul până la urechi, îmi răspunde la salut. Aflu că e prima oară când face asta, iar bucuria…
-
„Câte puțin, câte puțin reconstruiesc”
În vacarmul din centrul Bucureștiului, parcul Cișmigiu aduce o deosebită liniște. Un zgomot liniștitor se naște din râsetele copiilor, din lătratul câinilor care se fugăresc și se caută printre oamenii care se plimbă încet. E sfârșit de aprilie. Soarele după-amiezii traversează parcul și încălzește iarba pe care stă o tânără cu picioarele goale. Tălpile ei…
-
Jurnal de artist în era digitală
La ora 10 seara, într-un cartier din Cluj-Napoca, o familie a decis să arunce arta la gunoi. La propriu. Un tablou făcut, cel mai probabil de un copil, pe o pânză 40×60, aduce o pată de culoare în ghena de gunoi. Peste el, sprijinită de o pubelă, e aruncată o orgă electronică, scoasă din cutie.…
-
„Cea mai sustenabilă piesă vestimentară se află deja în dulapul tău”
Aleea Padin din Cluj-Napoca e plină de oameni care se grăbesc la piața Flora. Femei cu pungi de plastic, tineri cu plase de in și bărbați cu sacoșe mari din rafie trec prin parcarea de lângă piață. Vorbesc între ei, râd sau merg repede, cu privirea în pământ. În colțul parcării sunt adunate niște sticle…
-
Unde s-a ascuns dragostea de carte?
Stația de la Teatrul Dramatic din Brașov e un trotuar îngustat de grupurile de oameni care așteaptă autobuzul. Când aglomerația e mare, oamenii se împrăștie până în Piața Teatrului, dar stau cu spatele la ușa veche și grea a anticariatului. Totuși la anticariat e mereu plin, mereu vânzoleală, însă după ce intru realizez că oamenii…
-
îmi pare bine
Bună. Aș vrea să mă prezint: sunt un om, am un nume de familie și un prenume care se pronunță altfel decât se scrie. Am sentimente, gândesc prea mult, încerc să mă integrez în lumea dezordonată în care trăiesc. Poate ne-am și întâlnit, poate am trecut unul pe lângă altul pe stradă. Nu sunt o…
-
România în care aș vrea să trăiesc
Absurd, dacă mă întrebați pe mine, conceptul de a-ți imagina o Românie după bunul plac, dar a refuza sau a ignora truda muncii, crearea ideilor care ar putea într-adevăr produce o schimbare. Un exercițiu de imaginație, o pauză de la rutina degenerată în haosul lumii amenințate de monștrii realității, presupun, totuși, că nu strică nimănui.…
-
Freedom Writers – Oameni care inspiră
We kill each other over race, pride, respect. We fight for what is ours! They (the students) just stop coming.If I do my job they might be lining up at the door. School is like the city, like the prison – divided. Teachers demand your respect; respect they haven’t earned. To get respect you have…